legat de secs

dar nu numai

Avortul – caz ipotetic

Primita in comentarii la unul din articolele despre avort. O sa imi dau cu parerea mea personala mai jos.

Bun. Ok. S-o luam de la capat. Sa zicem ca esti femeie. Sa zicem ca nu-ti permiti o operatie de sterilizare (pentru ca sunt, intr-adevar, foarte scumpe). Sa zicem ca ai folosit mijloace de contraceptie, dar ca acestea au dat gres si ai ramas insarcinata. Nu-ti doresti copilul, esti absolut sigura de asta. Sa zicem ca esti undeva in a cincea saptamana de sarcina, cand deja se vorbeste despre un embrion, Un embrion inca abia conturat, fara un sistem nervos suficient de dezvoltat incat sa simta vreo durere (de fapt, pana la 24 de saptamani, fatul nu simte absolut nimic!). Prin avort, practic, te scutesti pe tine de o suferinta nenecesara (sarcina, nasterea, eventualele complicatii, plus riscul de depresie postpartum) si il scutesti pe fat de o viata viitoare care va fi, cel mai probabil, una plina de suferinta, mizerie si frustrare prin vreun orfelinat, impreuna cu alte cateva zeci de guri de hranit si intrebandu-se de ce l-a adus maica-sa pe lume. Tu iti continui viata mai departe, eventual folosind mijloacele contraceptive cu mai multa atentie, si suferinta este atat pentru tine, cat si pentru fat, minima spre 0.

Acum da-mi un singur argument RATIONAL si OBIECTIV (adica nu emotional, nu moral, nu subiectiv, sper ca stii sa faci diferenta) pentru care e mai bine ca femeia din cazul ipotetic sa nasca acel copil decat sa faca avort.

 

Argumentul meu este ca exista alternative la „o viata viitoare care va fi, cel mai probabil, una plina de suferinta, mizerie si frustrare prin vreun orfelinat, impreuna cu alte cateva zeci de guri de hranit si intrebandu-se de ce l-a adus maica-sa pe lume”. Poate femeia in cauza nu va gasi printre cunostinte sau cunostintele cunostintelor ei un cuplu care vrea sa infieze un nou nascut, dar poate macar sa incerc, pentru ca in feleul asta ar putea face extrem de fericiti trei persoane cel putin (viitorul copil si viitorii posibili parinti).

 

Cat despre „Nu-ti doresti copilul, esti absolut sigura de asta.„… asta e una din dramele avortului, ca si in cazul in care iti poti spune 100% ca nu iti doresti copilul, esti deja indragostita iremediabil de el, acel embrion fara suflet sau oricum ar fi el.

Cam asta e parerea mea.

9 responses to “Avortul – caz ipotetic

  1. dojo Februarie 26, 2012 la 16:16

    Vorbesc ipotetic doar pe jumatate (sunt femeie, dar nu am avut niciodata problema asta). Acum, la peste 30 de ani, daca se intampla ‘accidentul’, este clar ca vom fi fericiti, chiar daca in momentul asta nu planificam sa fim trei. Suntem impreuna de suficient de mult timp, ne permitem tot ce presupune o sarcina, nasterea la o clinica privata (sau in alta tara), juniorul ar avea parte de tot ce-i trebuie.

    Daca se intampla asta acum niste ani, cand nici familial nici profesional nu eram ‘pe roze’, probabil altfel stateau lucrurile (acu’ este drept ca e foarte probabil ca faceam un efort, mai ales ca nu se intampla sa raman insarcinata la 15 ani). Dar, sa zicem ca totusi nu era sa fie.

    In cazul asta, prefer la orice ora un avort decat ‘poate’. Am stat aproape 5 ani in orfelinat (pana tata-miu a reusit sa primeasca in sfarsit custodia), am crescut cu el si cu bunicii din partea lui. Cine vorbeste lejer despre adoptii si ce misto e viata, probabil a avut ori zero experienta, ori e un caz extra-fericit. Exista niste rahaturi in copilarie care nu se vor sterge niciodata, exista traume care vor ramane acolo, oricat de fericit esti cu familia ta ‘noua’.

    Decat un copil la orfelinat, mai bine un embrion ‘scos’. Este trist, nu ar trebui sa fie o masura contraceptiva, deci clar doar cand chiar nu gasesti alta solutie. Romania NU este o tara ideala pentru adoptii, nu este o tara in care sistemul de protectie sociala sa functioneze corect. Deci, lasand la o parte filmelea alea americane frumoase, fa un copil sa-l cresti, nu-ti bate joc de viata lui.

    Repet, in caz ca nu ma fac inteleasa, un avort este o mare tragedie pentru mama si pentru viata in sine, dar prefer masura asta disperata decat inca un copil ‘ars’ de sistem.

    • Mary Februarie 27, 2012 la 09:46

      Dojo, bine ai venit aici in primul rand🙂

      Apoi multumesc pentru comentariul serios.

      Mai departe iti pun o intrebare. Te rog sa ma crezi ca nu incerc sa te conving de nimic. Am avut o copilarie traumatizanta si am gandit la fel ca tine pana cand mi-am pus singura aceeasi intrebare: ai (as) fi preferat ca mama ta(mea) sa te(ma) avorteze?

    • abis Februarie 27, 2012 la 10:01

      Dojo! Ce surpriza!🙂

      Mary, daca parintii tai ar fi preferat sa faca avort, nu ai fi avut cum sa „preferi” nimic pentru ca nu ai fi existat deloc. Este un non-sens aceasta dilema. Viata ar fi mers mai departe, cursul vietii parintilor tai ar fi fost altul, ar fi avut probabil alt copil in locul tau (sau poate ca nu), dar pentru tine – din moment ce nu ai fi existat deloc – nu se pune problema de „preferinta”…

      Nu poate avea preferinte decat cineva care exista in realitate. Cat timp nu existi, nu poti avea preferinte. Este o falsa dilema.

    • Mary Februarie 27, 2012 la 10:26

      Abis, tu ai ceva dreptate acolo. imi mai trebuie putin timp sa rumeg raspunsul ca sa il inteleg pe deplin. mersi🙂

  2. abis Februarie 27, 2012 la 11:12

    Eu am dreptate intotdeauna.🙂

    Si tu ai dreptate mereu – atunci cand nu ma contrazici.🙂

  3. Marius Februarie 27, 2012 la 11:27

    Abis, mie dilema imi pare legitima, eu cred ca tu n-ai inteles ce a intrebat Mary.
    „Exista niste rahaturi in copilarie care nu se vor sterge niciodata, exista traume care vor ramane acolo, oricat de fericit esti cu familia ta ‘noua’.”
    Plecand de la asta, pe principiul „mai bine nu ma nastea mama”, Mary o intreba Dojo, tocmai pentru ca Dojo are aceasta experienta concreta, daca prefera sa nu se nasca.

  4. abis Februarie 27, 2012 la 12:45

    Ba eu zic ca am inteles bine:

    ai (as) fi preferat ca mama ta(mea) sa te(ma) avorteze?

    Daca mama ar fi avortat nu ar fi avut cine sa-si puna aceasta intrebare. Deci nu ar fi existat dilema… Fireste, poti sa-ti spui la un moment dat in viata „as prefera sa nu ma fi nascut” – dar asta o poti spune doar daca te-ai nascut; daca nu te-ai nascut, nu poti spune „as prefera sa ma nasc”

    • Marius Februarie 27, 2012 la 13:25

      🙂
      Tu inventezi o dilema acolo unde nu e😀.
      Mary nu a intrebat despre dorinta mamei.
      Mama te-a nascut, asta e un fapt, nu se discuta asta.
      Se discuta despre ce-si doreste copilul acum? La cei la care raspunsul este afirmativ la dilema legitima de mai sus apare, de obicei, si tendinta de suicid.

      Cred ca Mary vrea sa ajunga la concluzia ca oricat de grea si traumatizanta ar fi viata, pana la urma „e rau cu rau, dar mai rau fara rau”.😉

  5. abis Februarie 27, 2012 la 13:50

    Nici nu am zis ca Mary a intrebat despre dorinta mamei…🙂

    Hai sa o lasam pe ea sa raspunda si sa nu mai presupunem ce a inteles ori ce a vrut sa spuna, ok?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: